Sentimente pe Valurile Marii


Romanul scris de Yukio Mishima, “Tumultul valurilor”, ma face sa constat înca odata ca scriitorii japonezi reusesc cu o foarte mare usurinta la prima vedere sa transfere catre cititor fragmente reale ale vietii, fie ca se întâmpla în trecut, dar care pot avea o foarte mare greutate pentru viitorul istoric al celor care vor iubi. Cumva în romanul autorului japonez lupta se da între natura care poate stapâni si adaposti sentimente si erori ale vietii, dar si latura geloasa a omului prins în capcanele unei rataciri întunecate, în sperante ce sunt false. O poveste a doi tineri, de pe o insula japoneza, Utajima, un pamânt departe de nefericitele lucruri inutile ale lumii civilizate, se lupta pe parcursul povestii de a-si întelege dorintele si mai mult, pentru a le darui spre protectia destinului curat. Dragostea este vazuta mai mult din perspectiva baiatului, a lui Shinji, care odata lovit de chipul unei fete începe sa se piarda în propriile necunoscute. Apare prima data rusinea, ca un factor al sentimentelor care i se par nefiresti, se simte coplesit si nu vrea sa înteleaga nimic. Dar apoi apare dorinta de a cunoaste, si dintr-o data parca toata lumea ar trebui sa vorbeasca despre fata pe care o întâlnise. Simtirea pentru fata atenteaza la atitudinea sa barbateasca iar astfel “mândria îi era ranita de faptul ca simtea în el prezenta unei alte fiinte, nestiute, iar mânia îi îmbujora obrajii si mai tare”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu