Ego


Ascult noaptea... voci tari ii strapung intensitatea venite de departe, pline de autoritate si fara pic de farmec. Nu le cunosc si aproape ca nu le inteleg pentru ca nu au nici o importanta pentru mine. Sunt mereu inconjurate de sunete repezite si grave ca niste lovituri tinand un ritm alert dintr-o melodie necunoscuta. Par vesele... si asta ma intristeaza pentru ca in esenta ar trebui sa fiu egocentrtista. Ascult noaptea... voci tari ii strapung intensitatea fredonand. Nu le cunosc si nu le inteleg. Nu le cunosc povestile si nu au nici o importanta pentru mine. Stiu doar ca avem ceva in comun: noaptea. O noapte inchisa si plina de farmec condusa doar de vantul fara autoritate, aiurit si meloancolic. Pare atat de liber... si asta ma intristeaza pentru ca in esentaar trebui sa fiu o egocentrista. Ascult noaptea... nici o voce tare nu ii mai strapunge intensitatea. Nu cunosc si nu inteleg nimic acum si nimic nu are importanta pentru mine. Parca simt lipsa vocilor tari si pline de autoritate ale caror povesti le-am ignorat. Si acum ma simt un pic vinovata pentru ca nu le-am dat atentia pe care o cereau. Dar nu e vina mea... oricum vantul le-ar fi mascat pe toate. Iti capteaza toata atentia... si asa ma intristeaza pentru ca in esenta sunt o egocentrista.