Un nou inceput iti poate crea si avantaje si dezavantaje, depinde cum si cine ai fost si esti si ce cauti, ce vrei, ce consideri. Bine ar fi sa-ti privesti noptiera cu masca adoptata doar ca regula a jocului si sa constati ca esti acelasi sub ea, iar daca nu esti, sa ti se lipeasca de faţa, apoi asupra diverselor ipostaze ingrate in care te-ai asezat si te-ai descoperit, sa conchizi in masuri capitale de transmigratie restauratorie. In general, bine ar fi sa spui ca reinceputul unui blog new-name iti creaza doar dezavantaje. Ca orice tabla stearsa, blogul reinceput de "la piele" e mereu frustrant fiindca te face sa-ti depasesti orice fel de pornire in a-ti atribui, a-ţi poseda propriile drepturi, propriile citadele, nu e usor sa-ti anulezi orice pornire de a-ti introduce bucuria unei izbanzi in suflet, (n-am zis anihilezi, diferenta, e cea a patimei), buna-rea, pe Isis-dezvaluita n-o poti lepada atat de usor fara declamarea interioara a unei victorii (desigur, este vorba despre victoria reala asupra ta, nu asupra celorlalti) si fara riscul vreunui "blestem". Nu e usor nici sa-ti lipsesti forul interior de orice reazem al trecutului si sa refuzi ocult orice incurajare la terminarea fiecarui edificiu care a rezistat, acceptand doar sarcina turnarii fundatiei si proiectarea hologramei ideatic vibratoare a arhitecturii, lasand eterului multianonim semnatura de constructor. Cel mai frustrant si mai dureros lucru insa, este atunci cand drept pret la vama acestei lumi intactile, sub imperiul aceleeasi "legi" a nou-inceputului ne e dat sa cladim prietenii esentiale pe care, abandonandu-le, sa le verificam si sa ne rugam apoi sa avem la randu-ne, norocul de a mai fi verificati. As putea sa spun ca deseori pretul adevarului este "masochist", dar merita orice sacrificiu. Cu toate astea, pe acesta l-am aflat, acum e randul altui adevar...